Nu mai e o noutate pentru nimeni ca un arad(el)ean a reusit sa bata fiscul lui Taricioiu la taxa de prima inmatriculare! Bravo tanarului avocat angajat in aceasta lupta!E pentru prima data cand ma simt bine in tara asta si am incredere ca tinerii care acum incep sa se afirme nu s-au nascut degeaba. Ma simt protejat de asemenea atitudini si m-as bucura sa se simta amenintati cei care cu nesimtire pun taxe nejustificate pe umerii bietilor romani.

Bucuria mi-ar fi intreaga daca banii luati pe nedrept pana acum de la oameni i-ar da inapoi cei care au reprezentat statul roman si nu statul care suntem tot noi.

Exista un precedent si ar fi pacat sa nu ne folosim de el!

Incep cu o intimplare adevarata, care mi-a starnit intrebari …

De o vreme la geamul meu vin zilnic niste turturele (nu stiu daca aceleasi, dar sunt frumoase) si normal ca le dau de mancare, atat eu, cat si ceilalti membri ai familiei. Ce nu-mi place la ele este ca fac risipa… dau cu aripile si mai mult de jumatate din firimituri cad jos. Bineinteles ca le pun din nou si din nou… aproape un sfert de franzela. Abia de o vreme incoace am fost curios sa vad ce se intimpla cu resturile care cad jos… oare nu deranjeaza pe nimeni? poate vecinii de la parter… Ce credeti ca se intimpla jos? O gramada de vrabioare zgriburite se infruptau saracele cu ce pica de sus. Si asta nu pentru ca nu puteau zbura pana la etajul 2, dar nu aveau acces la geamul meu pentru ca erau mai mici. Atunci m-am vazut intr-o postura ingrata. Aici apar intrebarile pe care mi le-a starnit aceasta intamplare… oare asa se intampla si cu oamenii? Ne patroneaza si pe noi aceleasi reguli? Si daca da… atunci cine este acel EU care da de mancare pasarelelor?