Poveste
Posted By admin on July 31, 2011 |
O batranica de 80 de ani isi cauta un apartament sau o garsoniera cu chirie.
Se inarmeaza cu o gramada de anunturi luate din ziarele de specialitate, isi face o lista
cu numerele de telefon la care urmeaza sa sune, dupa care incepe apelurile.
- Aveti un apartament de inchiriat pe strada cutare?
- Da, pentru ce perioada doriti?
- As vrea pe termen mai lung.
- Sigur ca da, este tocmai ce ma intereseaza. Sunteti singura sau doriti sa mai locuiti cu cineva?
- Sunt singura, am un venit sigur deoarece sunt pensionara, asa ca nu va faceti probleme.
- Dar ce varsta aveti?
- Am 80 de ani.
- Imi pare rau dar nu ma pot incurca cu persoane atat de in varsta.
Al doilea tip care raspunde la telefon, mai vigilent, dupa ce afla varsta femeii ii spune ca apartamentul tocmai il inchiriase sotia.
Urmatorul, mai mult decat obraznic ii spune franc in fata: ce vrei cucoana sa te duc eu la cimitir?
Si uite asa se termina lista si femeia nu reuseste sa-si gaseasca un apartament de inchiriat.
Partea mai regretabila a acestei povestiri este felul in care oamenii te judeca dupa varsta.
Eu daca as fi in locul celui care da in chirie locuinta as sta mai linistit stiind ca am acolo un om in varsta, pentru ca ala nu-ti face atata deranj, nu face chefuri, nu sparge usi, nu inunda vecinii, nu da muzica la maxim, iti plateste chiria la fiecare pensie, etc.
Dar fiecare dispune dupa bunul plac asupra bunurilor proprii.
De aici si pana a face omul sa planga vazandu-se jignit si fara replica in fata unuia care probabil isi inchipuie ca va trai vesnic, este cale lunga.
Cred ca ar trebui sa fim mai atenti cu batranii, macar prin felul in care le vorbim, pentru ca singura boala de care nu scapa nimeni este batranetea.
Viata e o curva… Cu atit mai mult cu cit esti in virsta… si singur…
(
Ah, si lumii nu-i mai pasa de tine deloc. Asa nu!
mda…departe de a fi un fan de-al batranilor, sub nicio forma n-as putea sa ma port in felul asta cu ei. desi imi lipseste rabdarea cu desavarsire si am avut numai experiente neplacute cu ei, raman la ideea ca trebuiesc ajutati pana inchid ochii, nicidecum lasati de izbeliste. in fine, nu ma mai mira nimic.
Pacat!
Nu stiu cum au unii inima sa se poarte urat cu o persoana in varsta!
Bătrâneţea nu e o boală.
Tu spui să nu judecăm după vârstă: ‘Partea mai regretabila a acestei povestiri este felul in care oamenii te judeca dupa varsta.
Eu daca as fi in locul celui care da in chirie locuinta as sta mai linistit stiind ca am acolo un om in varsta, pentru ca ala nu-ti face atata deranj, nu face chefuri, nu sparge usi, nu inunda vecinii, nu da muzica la maxim, iti plateste chiria la fiecare pensie, etc.’
Aici cred că şi tu judeci pe cei tineri. Nu toţi fac deranj.
Şi bătrânii uită aragazul aprins la aragaz, uită apa la baie … şi dupaia te trezeşti cu aparamentul inundat sau alte probleme mai grave.
Cred că totul e să fii atent cui închiriezi un apartament.
Stai liniştit, că toate ţi se întorc în viaţă… Şi cele bune, şi cele rele. Şi eu am o simpatie faţă de bătrâni, mai ales că m-a crescut buică-mea. Toţi ajungem aşa (mai bine-zis, cei mai norocoşi dintre noi).