Avem dovada cea mai elocventa in aceasta iarna, dupa ce toti patronii de pensiuni de la munte nu de mult se rugau domnului sa le dea si lor ceva zapada, ca in ritmul acela nu mai vin turistii sa se dea cu schiurile sau saniile. Domnul a aplecat urechea la rugamintea lor si le-a dat, dar le-a dat prea multa, ca dovada ca domnul nu are masura cand e vorba de niste credinciosi prea devotati, si nu tine cont de efectele colaterale atata timp cat credinciosii beneficiari pot fi multumiti.

Acum, aceiasi credinciosi se roaga domnului sa o lase mai moale cu zapada, mai ales pe drumurile de acces spre pensiunile lor, ca degeaba avem zapada pe partii daca avem si pe sosele, iar cotizantii nu pot ajunge la cabana “trei brazi”.

Trebuie sa ne hotaram, dragi tovarasi, de partea cui suntem, ori vrem zapada din belsug si ne dam cu schiurile pana la primavara, ori vrem o incalzire globala fara zapada si cu ierni blande ca in sudul Italiei. Daca vrem zapada cum aveam odata, atunci trebuie sa ne asumam si faptul ca aceasta nu va face diferenta dintre partiile de pe valea Prahovei si DN-urile care conduc spre acestea, iar daca vrem sa circulam iarna ca si vara, atunci sa nu ne mai rugam domnului sa ne dea zapada din belsug, ca sa avem si noi turisti la munte.

Pe de alta parte, zapada vine in fiecare iarna, mai mult sau mai putin, dar vine, gasindu-ne de fiecare data nepregatiti, insa adevarul e ca in fiecare an, firmele care sug bani de la buget in urma unor licitatii de profil sunt pregatite doar sa stea in stand-by, sa fie in garda, sa-si plateasca muncitorii, dar sa nu consume combustibilul alocat, iar daca trebuie sa o faca, sa se planga guvernului ca activitatea de deszapezire nu este rentabila, dar vin ei cu bani de acasa, si suplimenteaza, numai sa dea bine la imagine.

Poate Dumnezeul care da zapada si, daca “vrea muschiul lui”, da si o caldura care sa topeasca zapada si sa porneasca niste inundatii la fel de interesante ca si inzapezirile, va da ocazia peste putin timp sa se afirme si noul val de politicieni tineri in felul lor de a salva tara in situatii de urgenta. Atunci vom putea si noi sa vedem cu cine trebuie sa votam, cine ne-a salvat de la dezastrul inerent la care eram expusi.

Ungureanu, care se pare sa nu fie chiar Ungur-buleanu, (glumesc ca d’aia-s ruman), va avea o sarcina foarte grea, dar sunt convins ca este omul care “va face diferenta” (cum le place astora de la sport sa zica) si va demonstra ca tineretul asta in care am eu mare incredere o sa duca tara si la bine prin greu si la decenta prin bun simt. Este o problema de timp, dar cum timpul inseamna bani, s-ar putea sa ne coste ceva. Sa speram ca va merita costul.

Despre cei care s-ar putea sa mai respire sub nametii de zapezi, numai de bine!

Parerea mea este ca marinarul o sa-l invete pe Bocutz sa se dea la fund (adica sub apa) si acolo ii va povesti prin semne ce are de facut in continuare ca treaba sa iasa bine. Dupa ce se va fi uscat cu feonul, Bocutz va veni in fata natiunii sa ne povesteasca, nu-i asa, care-i șmenu’ cu huliganii astia care nu se mai opresc dracului.

De remarcat si parerea fetelor de la conducere, care sustin ca nu poti sa-l inlocuiesti pe Bocutz cu Ponta. Total de acord, daca privesti aceasta din curtea puterii!

Altfel daca te uiti din piata, el poate fi inlocuit cu orice persoana care stie sa ia notite si sa dea mai departe de la sefu’.

Numa’ zic si io.

Recapitularea, era in scoala, cel putin in cea pe care am facut-o eu, partea de final a unui trimestru sau a unei perioade din ciclul de instruire, in care profesorul materiei respective facea cu noi, elevii, o retrospectiva a unei parti din materia pe care ne-o preda, incercand sa sintetizeze acumularea de cunostinte si sa verifice in ce masura am reusit sa ni le insusim. Era destul de grav, pentru ca se lasa cu note si ca sa primesti o nota cat de cat buna trebuia sa cam stii despre ce e vorba.

Cum vad eu acum aceasta “recapitulare” este exact ceea ce scrie pe pancartele oamenilor care protesteaza in piata, adica fiecare cu ce-l doare.

Am vazut inscrisuri de tot felul, incepand de la “jos cutare”, “ghici cine pleaca”,”jos taxa auto”, “salvati rosia montana”, “nu eutanasierii cainilor vagabonzi”,”mi-e foame”, “ne-ati ciuruit salariile”, “nu vrem comasate ci anticipate”, “ne-ati taiat pensiile”, “traiti bine???”, si asa mai departe.

Ei, eu aceste inscrisuri le vad ca pe o RECAPITULARE a tuturor smecheriilor pe care le-a facut acest guvern la indicatiile pretioase ale comandantului suprem si pe care poporul acesta indurator le-a incasat zi de zi cu stoicism, vazand la TV ca si alte popoare o iau in bot si se revolta pentru neajunsuri mult mai mici, dar cu speranta ca noi, romanii, fiind mai ingaduitori, am amanat mereu revolta, ca doar, doar maine va fi mai bine.

Acest lucru nu s-a intamplat, romanul a fost trisat si inselat, dus cu zaharelul de pe o zi pe alta, RECAPITULAREA a devenit inevitabila, iar urmarile vor fi incalculabile pentru cei care conduc.

Exista o experienta romaneasca in acest domeniu, desi unii ne cred mai moi si fara verticalitate, dar nu as paria in favoarea guvernantilor pe acest lucru.

Ramane sa vedem cum se va termina acest val de proteste romanesti in tabloul european, dar parerea mea este ca nu ne vom face de rusine fata de greci, italieni sau spanioli.

Vedea-vom!

Mai socante mi se par vorbele unora din cei de la putere despre cei care manifesta in piata: nevrotici, anarhisti, tarani, derbedei, batausi, inculti, fanatici, hoti, dar mai ales viermi.

Baconschi este unul dintre lingaii care si-a permis sa spuna asa ceva despre niste romani amarati care nu mai suporta foamea si dispretul cu care sunt tratati de aceasta tagma, dar cel mai oribil dintre toti, cel mai josnic si nespalat la gura, cea mai trista fata palida este unul Urban Iulian, o nulitate de om de la PDL. Acesta din urma a zis despre manifestanti ca sunt viermi.

Atat deocamdata, in rest cred ca se vede foarte clar la televizor ce se intampla.

Explicatia este aici:
Noua lege care taxeaza autovehiculele la inmatriculare are ca slogan “poluatorul plateste”, insa tot ea (legea) zice ca:

Nu plătesc taxa auto (printre altele) nici maşinile care apartin instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, maşinile ministerelor, ale altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate, prin donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică. Totodată, diferite organizaţii şi fundaţii sunt scutite de taxă.
Nu plătesc taxa auto nici maşinile confiscate sau intrate potrivit legii in proprietatea privată a statului şi acordate cu titlu gratuit in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Eu stau si ma intreb: astea, scutitele, nu polueaza?

N-a trecut mult timp, adica exact o saptamana si deja s-au adunat una-alta de la cei care au fost impresionati de povestea fetitelor si iata-ne la Bârcea Mare cu primul transport. Am participat pentru prima data la o astfel de activitate si cu greu mi-am stapanit lacrimile.

Cele doua fetite al caror tata s-a dus si le-a lasat doar cu mama lor in mijlocul unei societati destul de aspre (pe care doar oamenii de bine mai pot s-o faca ceva mai buna) se jucau impreuna la ceas de seara, sub supravegherea mamei lor, intr-o camera de bloc muncitoresc din Bârcea Mare, o camera incalzita cu lemne donate si ele zilnic de fostul patron al Lidiei, mama lor (cinste lui!), cu gramada de papusi primite de la oamenii de bine care s-au sensibilizat la cazul lor.

Aparent erau bine, dar se simtea in privirea lor si in atitudine lipsa barbatului din casa, a tatalui care iti ofera sentimentul de siguranta, de protectie si de liniste. Pentru ele acesta nu mai este, din pacate, de la o varsta nepermis de frageda, iar viata lor va fi marcata mult timp de aceasta lipsa.

Am fost bucuros sa le vad totusi ce ochi mari si plini de multumire au facut atunci cand au vazut cum incep sa apara, din cateva sacose aduse de noi, ba cate o jucarie sau papusa, ba cate o cutie de ciocolata, cate un Mos Craciun din ciocolata, sticle de suc natural sau bomboane de pom. Si Lidia a fost coplesita de gramada de produse alimentare pe care le-a primit.

Ce sa spun, cred ca eu am fost cel mai emotionat si simteam acel sentiment grozav de satisfactie ca poti sa ajuti sau sa multumesti pe cineva cu niste lucruri relativ simple, dar care pentru ei inseamna mult mai mult decat ne putem inchipui.

Toate acestea nu erau posibile daca nu existau – si cred ca vor mai fi – acesti oameni buni, care au citit si mai ales au facut ceva pentru cei doi ingerasi carora le transmit multumirea pe care am citit-o in ochii mari si frumosi ai fetelor si mamei lor.

Incerc sa va redau mai jos niste poze, unde le vedeti pe fetite bucurandu-se de cadouri, dar si incercand sa ne zadarniceasca plecarea prin participarea la jocurile lor nevinovate.