oviblog

Rau era cu Iliescu dar mai rau e cu Basescu

admin — Wed, 23 Jun 2010 19:30:26 +0000

In timpul si dupa al 2-lea razboi mondial circula o vorba: “rau era cu der-die-das, dar mai rau cu davai ceas!”
Daca intrebi acum 20 de milioane de romani cand era mai bine, inafara celor legati prin cordonul ombilical al puterii, toti vor spune ca era mai bine pe vremea lui Iliescu dar si mai bine pe vremea odiosului Ceausescu.
Am tacut o vreme sa vad ce se mai intampla si am fost, pe rand, martorul unor evenimente politice care mai de care mai nastrusnice (asta ca sa folosesc un cuvant luat din lecturile de vacanta pentru copiii pana in 10 ani). De fapt suntem martorii unei consolidari treptate a puterii totalitare a presedintelui Basescu, actiune care incet incet ne poate duce la un Ceausescu mai mic dar mai ferm, la un dictator in mijlocul unei Uniuni Europene care nu-l va amenda deoarece si Europa s-ar putea sa-i urmeze exemplul.
Ultima isprava a celei mai drepte justitii din Europa a fost sa-l ascunda pe senzationalul Diaconescu spre suprema satisfactie a sceleratului spagatist din maseaua stricata a gurii presei, care chiar acum cand scriu acest post se lauda ca fraierul, ca el e mai mare pupator de cur decat Diaconescu (cururi fiind doua: unul de presedinte iar celalat de motan).
Bravos natiune! Asa ne trebuie, unul ne da la spate cu toiagul viitorului dictator, iar noi fraierii de romani ne-o tragem mai departe intre noi, facandu-i jocul .
Circarul antenei nu-si da seama ca daca trece abuzul justitiei romane cu Diaconescu, el va fi o musca mult mai usor de plesnit cu pliciul dictatorial.
Asa fratilor, dati-va in cap in loc sa va solidarizati ca breasla, rupeti-va picioare si eventual, faceti ca pe vremea odiosului, adica dati in gat tot ce stiti unul despre celalat, poate va leaga impreuna sa aveti timp de solidaritate.
Oricum se prevad vremuri foarte cacacioase pentru majoritatea romanilor de rand si imi pare rau ca am prezis ca vor creste numarul jafurilor si a furturilor la drumul mare si asta s-a adeverit, dar acum Romanica va trece la “next level”, adica la jefuirea intregului popor pe cale legala. (legalitatea este in curs de validare in aceste vremuri, pe care le traim azi).

Criza, criza da nici asa!

admin — Wed, 09 Jun 2010 23:40:07 +0000

Mare jmecherie criza asta pentru unii! Nu zic, se vede prin unele locuri ca scad preturile, vanzatorii de tot felul fac mii de artificii si inginerii de marketing sa-si vanda marfa, dar dealerii de masini mi se pare ca sar calul!
Treaba nu se prea observa deoarece lumea nu se mai uita la reclamele cu masini noi pentru ca sunt acum masini aproape noi la preturi de cacao, recuperate de firmele de leasing de la amaratii care nu au mai putut tine pasul cu ratele sufocante pentru care saracii au semnat ca primarii.
Toate ca toate, dar sa apari pe toate reclamele cu niste preturi la masini noi, care-ti fac impresia ca platesti o revizie nu o masina, iar cand ajungi in showroom sa-ti spuna Gigelul de acolo ca de fapt iti mai trebuie trei vaucere de trimis rable la casare, stai si te intrebi: care-i pretul real al masinii frate, ca eu n-am de unde sa-ti aduc trei rable?
Nu ma pricep, dar normal este sa afisezi pretul real al produsului cand faci o reclama, nu sa scrii acolo ca masina costa 10.000 € si cand te duci sa o cumperi trebuie sa scoti din buzunar 13.000€.
Apropo, vand si eu o masina, asa mai second hand, cu numai 4000 €, dar vreau si 3 vaucere de la rabla!
Sunati doar intre 12.00-17.00, ca atunci mananc mici cu mustar si nu dau garantie!

Sa le intre apa-n cizme!

admin — Wed, 09 Jun 2010 22:27:07 +0000

Pe vremea cand eram adolescent ma fascinau bancurile inspirate de intamplarile celui de-al doilea razboi mondial.
Acum imi aduc aminte de unul din ele si nu stiu ce ma face sa cred ca multa lume din tara asta nu poate sa faca altceva decat ceea ce face bietul Ion, personajul principal al bancului cu pricina.
Ion si Gheo, cad prizonieri la nemti si acestia ii imbarca intr-un tren de marfa impreuna cu mai multi soldati, fara sa le spuna care este destinatia spre care se vor deplasa.
In timpul drumului, Ion scoate o sticla de palinca pe care a reusit prin nu stiu ce minune sa o faca rost inainte de plecare si il invita pe Gheo sa-i fie partener de pileala.
- Ia Gheo si bea ca ti-oi zice une ne duc astia!
- Une ma Ioane?
- Apai la Auschwitz ma Gheo
- Ce-i aia ma Ioane?
- Un lagar de concentrare mai Gheo, da mai ia o gura ca daca nu gatam sticla pana acolo nici n-o mai vedem!
- Da ce-i ala lagar mai Ioane?
- Un fel de puscarie unde ne omoara prin asfixiere
- Da de ce sa ne omoare mai Ioane?
- Pai, no, daca suntem prizoneri fac ce vor cu noi.
- Da ce-i aia asfixiere mai Ioane?
- Adica ne baga intr-o camera si da cu gaze toxice pa noi pana murim!
- Apai nu-i a buna ma Ioane!
- Nu dara, ca de aia iti zic sa bei mai iute.
- Macar de ne omoara, ne-or si ingropa crestineste?
- Nu mai Gheo, nu fi copil, ne taie bucati, din grasime fac sapun iar din piele fac cizme la ofiterii lor de pe front
- Apai mai Ioane aia nu-i bine ma, zice Gheo tot mai ametit de bautura
- Cum drac sa fie bine ma Gheo, zice Ion intepandu-se cu o sula pe tot corpul. Si prin maini si prin picioare, prin stomac, prin gat, umplandu-se de sange.
- Ma Ioane, da ce dracu faci ma cu sula aia ca tat tat tat esti un sanje pe tine ma!?
- Da-i dracu ma Gheo de nazisti ma, daca or face cizme din mine, apa atunci sa le intre macar apa si noroiu la picioare ma!
Cam atat rau le mai putem face si noi acum guvernantilor nostri, inainte de a ajunge la Auschwitz-ul nostru, la sfarsitul anului 2010.
Singura problema care ne deosebeste de cei doi este ca noi avem biletul platit la acel marfar!
Trist, dar adevarat!

Cosmote vs Vodafone

admin — Tue, 08 Jun 2010 10:07:23 +0000

Cosmote ameninta tot mai mult suprematia greilor mai vechi din telefonia mobila Orange si Vodafone.
Cum despre Orange nu-mi place din principiu sa vorbesc, o sa ma refer la o mica comparatie intre Cosmote si Vodafone.
Vodafone se lauda cu o acoperire de 90% din populatia Romaniei dar nu si a teritoriului si nu stiu cum se face dar pe la tara pe unde mai umblu eu, semnalul Vodafone este foarte slab sau deloc iar semnalul Cosmote e full.
Minutele dintr-un abonament Vodafone sunt mai putine decat cele dintr-un abonament similar ca pret de la Cosmote.
Daca esti pe cartela prepaid, la Vodafone, pentru a-ti activa o extraoptiune cum ii fac ei reclama celei cu “Marea Ieseala”, unde cica ai sute de minute in retea si zeci de minute nationale, trebuie sa ai cel putin un alt numar, dar tot de cartela in grup, altfel ciuciu! Adica, prietenul sau ruda cu care vrei sa vorbesti in grup nu se poate cupla decat cu un singur numar pentru ca pe al doilea nu-l mai primeste.
La Cosmote, intri in meniu si iti activezi ce optiune vrei, iti stabilesti numere favorite cu care ai tarif mai mic si ai si acolo minute grupa mare dar nu te conditioneaza sa-ti mai cumperi o cartela in plus.
Mai nou au si internet 3G cu modem, deci e rezolvata si problema online-ului.
Cireasa de pe tort este (datorita fratiei cu Romtelecom) ca incepand de ieri parca, convorbirile dintre Cosmote si Romtelecom sunt considerate in retea.
Din 1998 de cand sunt abonat Vodafone, locul de la tara, despre care va ziceam inainte, are acelasi semnal slab si trebuie sa ies in drum ca sa pot vorbi. Atunci nici nu se auzise de Cosmote sau predecesorul Cosmorom. Acum, semnal full si la fiecare casa din sat sunt cel putin doua telefoane pe Cosmote.
Oare pentru Vodafone nu era rentabil sa investeasca intr-o antena atatia ani de zile? Acum e clar ca-i prea tarziu. (valabil si pentru Orange)

Casa de Economii si Consemnatiuni

admin — Tue, 25 May 2010 20:53:56 +0000

Imi aduc aminte de vremurile cand CEC-ul era singura posibilitate a romanului de a economisi.
Mergea omul, isi depunea “ouale” acolo, avea oaresce dobanda, unii mai si castigau cate o masina cu CEC-urile de 5000 de lei, altii le cumparau (masinile) la suprapret pentru ca trebuia sa astepti vreo doi trei anisori la mult ravnita Dacie, dar asta era singura alternativa, singura banca daca o puteam numi asa.
Am constatat azi ca desi ii zice “bank”, tot o cooperativa comunista a ramas. Am insotit pe cineva din familie sa-si lichideze un depozit (la care eram trecut si eu mandatat) inainte de termen, ca daca ai nevoie si te arde, nu mai stai sa treaca termenul, te duci si pui mana pe bani, doar sunt ai tai. Ei atunci afli ca au fost ai tai, cel putin o parte din ei.
“Vanzatoarele” de la cooperativa CEC, intr-o unitate mica de cartier gazduita de un apartament la parter, 5 la numar, doua casiere, doua “consiliere” si o sefa, munceau de zor cu o singura clienta (ce-o fi cautat si aia acolo?). Le dau buna ziua, si-mi fac de lucru cu niste pliante pana catadicseste careva dintre ele cel putin sa-mi raspunda. Intr-un tarziu se aude din spatele unui morman de hartii o voce tabagica de Carpati fara filtru:
- Dumneavoastra? Ma uit la ea si aveam impresia ca citeste cu voce tare din actele care o preocupau in continuare. Incercand sa fiu la fel de nesimtit ma fac si eu ca citesc din plianta luata mai devreme si-i raspund:
- Vreau sa lichidez un depozit
Mai citeste vreo doua file, scrie ceva si atunci am avut impresia ca stau de vorba cu fostul ministru de finante pe care l-a dat Boc afara si l-a retrogradat pe post de lucrator la cooperativa financiara CEC. Rabdator din fire si fara sa ma grabesc undeva, mai stau si astept sa vad cand terimna de citit “scrisoarea de intentie” a guvernului catre FMI. Dupa cateva minute isi scoate nasul dintre hartoage si imi arata mirifica-i fata, care-mi aduce aminte de vizita din copilarie la Muzeul Antipa (ma refer la taxatoare) spunand:
-Ce valoare?
Ca sa fac pe prostul in continuare, nu-i raspund ci ii intind hartiile sa citeasca singura. Se uita si cu un gest de ghiseista din reclama Clasic romanesc imi spune:
- O sa va retina comision sa stiti!
- Stiu ca nu mai beneficiez de dobanda, dar comision, pentru ce?
- Asta-i regula domnu’, cine a facut depozitul a consimtit prin semnatura
- Bine doamna, daca asa-i regula n-am ce comenta.
Mai intoarce doua file, face niste insemnari, cere buletinul, si ne trimite la casierie care casierie era de fapt masa alaturata unde lucra o alta vrajitoare. Fac un pas lateral dreapta si ma asez in fata casieritei care parca inteleasa cu ministra de finante ma intreaba:
- Spuneti!
- Ce sa spun? fac eu pe prostu’
- Ce doriti?
- Nu-i evident ce doresc? BANI!
- Buletinul va rog
- Pai i l-am dat si doamnei de la 30 de centimetri de dvs.
- Aici e casieria domnule si banii se scot pe baza buletinului
Ii dau zgripturoaicei buletinul, imi numara banii si ma intreaba daca nu am marunt 50 de bani. Ii zic sa-i treaca in contul omeniei pentru ca se pregatea sa numere niste maruntis din acela de culoarea cuprului si chiar nu mai aveam rabdare sa glumesc cu ea si pe aceasta tema.
Concluzia: sper sa nu mai am nevoie in viata mea de aceasta cooperativa comunista populata cu personal incompetent si deloc amabil!
A, era sa uit, cica au si internet banking! Mai sa fie!

Din cand in cand…

admin — Sun, 23 May 2010 22:40:09 +0000

Am citit pe undeva, cred ca pe ceva blog, ca daca te opresti din scris e foarte greu sa mai revii, unii chiar dadeau retete cu ce trebuie facut sa te reapuci de scris.
Nu trebuie decat sa deschizi calculatorul si sa ai un motiv.
Eu am acumulat atatea motive incat nu-mi vine acum niciunul in mod special.
Am trecut peste atatea evenimente pe care le-as fi comentat si pe care le-am judecat in sinea mea, dar fiind plecat mai multa vreme la tara, fara internet suficient pentru “a bloga”, am fost nevoit sa ma abtin.
Asta ca sa imi gasesc o scuza acceptabila, ca daca vrei, iti editezi textele, le arhivezi si cand dai de net le dai drumu’ sa curga, dar tot ca scuza imi ziceam ca degeaba le dai drumu’ sa curga cand ele nu mai sunt de actualitate.
Si uite asa lantul slabiciunilor.
Am trait o vreme printre oameni de la tara, simpli, fara prea multe figuri pe cap, preocupati de existenta zilnica mai mult decat orice, ingrijorati ca nu mai ploua sau ca ploua prea mult si buruienile sufoca plantele care tocmai le dadeau un prilej de bucurie ca rasarisera, ca nu au ce face zilnic cu cate 8-10 litri de lapte si-l dau animalelor sa-l consume, samd.
Satul romanesc merge mai departe indiferent de ce hotarasc “alesii neamului”, oamenii isi cultiva pamanturile, gradinile, isi cresc animalele, se aprovizioneaza cu lemne de foc pentru iarna, pun oua sub closca sa iasa pui, duc scroafa la vier, curata via si pomii fructiferi, se duc sambata la birt pentru o poveste si duminica la biserica, mai pun cate o floare la mormantul celor dragi si disparuti in timp.
Intre timp mai aruncam cate un ochi la tv si vedeam ce preocupari au altii, ca-i criza, ca nu sunt bani, ca trebuie sa taie salariile si pensiile oamenilor.
Foarte rau. Nu suntem in stare sa valorificam ce avem de la natura, ne inghesuim cu totii in aglomeratia oraselor, in fumul masinilor si al marilor poluanti, ne zbatem si ne omoram intre noi pentru un job platit mai bine sau mai putin bine, ne injuram la semafoare, ne dam coate la cozile ghiseelor, ascultam fara voie manelele date la maxim ale vecinilor sau cocalarilor cu geamul deschis la masina de 500 de euro adusa din Germanica si inca neinscrisa, ne clatim ochii privind pitipoancele care de la distanta ti se par primadone iar pe masura ce te apropii observi ca de fapt ele sparg seminte pe strada, fumeaza si asculta manele pe telefonul mobil.
Iata doar cateva motive pentru care mi-am luat bicicleta si m-am retras pentru o vreme la tara, la aer curat, unde singura muzica “impusa” este trilul pasarelelor si freamatul codrilor asortat cu susurul apelor, cu laptele proaspat nefiert, cu casul dulce de la stana langa o mamaliga adevarata, cu cartofi copti in cuptorul de vatra unde lemnele ard si trosnesc mai melodic decat orice barait de masina fara tobe de esapament sau motociclete turate la maxim prin centrul urbei ca sa atraga privirea pitipoancelor.
Cam fara subiect si predicat postul asta, dar este amalgamul care imi umplea capul acuma, insa promit sa-mi revin cu posturi mai scurte si mai concise, poate chiar despre viata la tara, cu povestiri de acolo, care sincer, sunt sigur ca v-ar fascina, chiar daca nu sunt ele prea “elevate”.

Timisoara, orasul florilor si al bicicletelor

admin — Tue, 27 Apr 2010 21:33:53 +0000

Incerc sa ies si eu din hibernare, pentru ca nu am mai scris ceva din februarie si nu ma puteam abtine sa las neamintit un weekend atat de frumos petrecut in cel mai frumos oras din Romania. “Verde pentru biciclete” este deja o manifestare pe care promit sa nu o ratez cat m-or mai tine puterile de mosneag biciclist. Inafara faptului ca am participat la un mars de doua ore pe biciclete, unde am putut vedea ce s-a mai construit prin Timisoara, am avut ocazia sa cunosc oameni noi ca Florin Chilian, Ionut Oprea, sa reintalnesc bloggeri atat din Timisoara, cu care ma consider prieten, cat si din Sibiu si Bucuresti. Tot respectul organizatorilor, Emil si Marius Cristescu, care au facut posibil ca toti doritorii sa poata folosi o bicicleta cu care sa participe la mars si s-au ocupat de buna reusita a intregului eveniment.
Cam asa arata Timisoara la inceput de primavara:

Realitatea isi mananca de sub unghii

admin — Mon, 08 Feb 2010 20:41:52 +0000

Mare rusine Realitatii Tv, de care sincer mi-e mai drag decat de Antene, dar tocmai de aceea le atrag atentia pe aceasta cale, ca nu-i frumos ce fac.
Sa ma explic: au dat o stire repetata in care se arata cum o femeie gravida care locuia intr-o zona izolata de zapezile acestor zile este salvata de membrii unui club de off-road.
Oamenii s-au oferit voluntar sa-si puna in folosul semenilor masinile acelea grozave pe care le vedem la diferite competitii cum patineaza prin noroaie si trec prin locuri in care tu nu poti merge nici pe picioare, despre care unii zicem ca-s nebuni sau pur si simplu ne intrebam la ce le-or folosi acest sport.
Iata la ce este bun! Au salvat femeia de unde nici elicopterul nu a putut sa ajunga, au dus-o la locul unde a putut ajunge ambulanta si femeia a fost salvata
Acum sa va spun ce nu mi-a placut: cei de la Realitatea nu au avut nici macar bunul simt sa lase o camera pe sigla clubului respectiv, sa vada lumea cine au fost, ca sa nu mai spun de prezentare in care se zice despre “un club de off-road”.
Mai “jurnalistilor” va era greu sa ziceti ca Vasile si Popica de la Clubul “Peste Dealuri cu masina” din localitatea Balauseri au dat dovada de simt civic, omenie, voluntariat si au salvat viata unui nou nascut si a mamei sale?
Nu cred ca va trimitea nimeni “la caserie” sa platiti publicitatea mascata pe care ati fi facut-o!
Inca o data rusine!

Seamana, nu-i asa?

admin — Wed, 03 Feb 2010 11:21:41 +0000

Cred ca Palade ar fi un interpret ideal pentru fratele presedintelui.

Sursa pozelor este “ce-am gasit pe Google” fara sa ”sap” prea mult, dar cred ca de la Ciao.ro ar fi.

In rand cu lumea

admin — Fri, 22 Jan 2010 13:33:26 +0000

Pentru a fi in rand cu lumea si cu toata presa din zilele astea, astazi m-am hotarat sa nu scriu nimic in legatura cu flacara violet!