Una din mândriile mele era că m-am născut pe 28 Octombrie într-o zi binecuvântată, odată cu marele Ilarion Ciobanu. Ce dacă el s-a născut in 31 şi eu în 57? Mă simţeam prieten cu el deşi nu ne-am văzut niciodată. Mă simţeam lângă el în fiecare film, în fiecare rol şi parcă respiram acelaşi aer. Dacă primea vreun pumn sau vreun cartuş în piept, mă durea şi pe mine. Ce dacă el era moldovean si eu ardelean? Păi a făcut un rol de ardelean pe care nici un ardelean nu-l putea face! Asta trebuie să facă un actor pentru publicul lui şi Ilarion a făcut-o cu prisosinţă. Acest monument al artei dramaturgice şi cinematografice trebuie stimat şi respectat aşa cum se cuvine, că nu se ştie când vom mai avea norocul să mai putem admira printre noi un asemenea om şi artist.
ilarion ciobanu
Vezi mai multe imagini din Film »
Odată cu moartea sa a murit şi din mine ceva, mă simt mai gol şi mai sărac. Să-i fie bine acolo unde nimeni nu ştie dacă e sau nu e, să se odihnească în pace, şi cei care încă nu l-au cunoscut, s-o facă iute pentru că nimic nu e pierdut când ai dorinţă şi voinţă. Un mare român poate fi cunoscut şi după stingere, e treabă de voinţă, iar riscul este minim. Vă rog să încercaţi şi dacă aveţi vreun regret vă rog să-mi spune-ţi!