Asa cum am promis, dar am scris… nu, azi a fost ziua in care in sfarsit am dat drumul turului ciclist la care ne-am angajat eu si Sebi.
Am avut o perioada de antrenamente, multi kilometri, ceva efort, dar cu satisfactii deosebite din punct de vedere al sanatatii.
De la curse de 15-20 km/zi la 60 km/zi, am ajuns sa prindem curaj sa ne aventuram la un traseu de 100 km/zi.
E drept ca prima zi a fost de incalzire, adica Hunedoara-Orastie, 37 km, dar am considerat-o faza de inceput, de acomodare si daca am zis ca ne vizitam si neamurile, nu puteam sa nu ne oprim la cele mai bune rude ale noastre, adica la nasii familiei Bargau si la sora si nepotii mei.
Am fost tratati regeste cu salata de vinete, care tocmai se coceau cand am ajuns, iar daca focul era pus la gratarul din gradina, normal ca am avut parte si de niste frigarui facute de Virgil asa cum numai el stie.
Doamne, ce racoare buna tine pivnita lor, cand e vorba de lichide cum ar fi berea sau vinul!
Nu vreau sa va fac pofta, dar acolo ma simt cel mai bine cand sunt in deplasare!
Sigur ca vizita noastra a fost una normala, deoarece mergem des acolo, dar nepoata mea, Ioana, cand ne-a vazut pe biciclete si transpirati, si-a dat seama ca nu eram “ca de obicei”, asa ca nu mai stia ce pofte sa ne faca, ce sa ne dea, unde sa ne culce, sa ne recapatam fortele pe dimineata, cand stia ca ne asteapta un drum mult mai lung decat cel din ziua asta.
A fost minunat, ne-am balacit cateva minute in mica lor piscina din gradina, am adormit bustean, pana dimineata si ne-am dat seama ca daca va fi sa dormim in cort sau in vreo sura cu paie, dupa niste ore bune de pedalat, nu va fi o problema cat de mica!
Sa vedem ce ne va oferi Ocna Sibiului, acolo unde vrem sa facem urmatoarea oprire si cazare.
Mentionez ca acolo deja suntem pe cont propriu, adica nu avem neamuri, deci va trebui sa folosim cortul sau daca avem noroc o casuta de lemn.
SIBIU, asteapta-ne!
A, uitam sa va spun ca poze si chestii “destea” tehnice le gasiti la Sebi pe blog, iar cei fara de care excursia noastra ar fi fost mai dificila, sunt:

Sponsorii principali:
AMD si www.azerty.ro

Sponsori:
www.amc.ro
www.openmap.ro
www.hazmedia.ro
www.youclubvideo.com
Mircea Popescu

Am si eu o nepoata, de fapt am mai multe, dar astazi este ziua uneia dintre ele, e departe rau de noi, nu ne-am vazut de foarta multa vreme, decat prin skype, mi-e dor de ea, de sotul ei Mircea si de scumpetea de copilut al lor Sebastian.
Ii doresc “La multi ani!”, tot ce-si doreste, fericire si cat mai multa intelegere in familie, pentru ca atat de departe de cei dragi fiind, numai dragostea aproapelui poate suplini lipsa fizica a celorlalti.

la multi ani !
Asculta mai multe audio Muzica »

Stefan,  Steven, Istvan, Pista, Stevenson si mai stiu eu…. 

Pentru toti La multi ani!

Pentru ca  este intre Craciun si Anul Nou, acest sfantulet ramane mereu in umbra si nu e sarbatorit asa cum se cuvine.

Va asigur, ca fiind liber de la serviciu, voi avea grija sa-l sarbatoresc asa cum MI se cuvine!

Va multumesc anticipat!

Va doresc tuturor celor care treceti pe aici, cu ganduri bune sau mai putin,

sa aveti un CRACIUN FERICIT! 

Multe chestii daca-ti trebuie masina! Am cumparat masina pe care o am acum de la cineva, dar din comoditate si pentru ca ne cunosteam bine, am amanat intocmirea actelor. Normal ca nu puteam s-o lungim la nesfarsit, mai ales ca omul este functionar public si m-a rugat sa-l scap si la figurat de proprietatea masinii pevntru ca dadea prea “avut” in declaratia de avere pe care e obligat sa o completeze anual.
Mi-au trecut prin garaj o sama de masini pana acum, dar niciodata nu am facut efortul sa memorez care sunt pasii pe care trebuie sa-i parcurgi pana la definitivarea calitatii de proprietar cu acte in regula a masinii.
Astfel am constat ca “e grele” frate! Pai, trebuie sa faci identificarea masinii la RAR(1 milion),sa platesti o taxa de inmatriculare la Primarie de 520.000 lei, plus impozitul, care in functie de capacitatea masinii difera, dar eu am avut de dat 1.350.000/an. Mai dai o taxa de talon care este de 300.000 lei, tot la primarie. Cand te crezi aproape gata, apare RCA-ul de care nu te poti feri, care pentru mine, pentru ca sunt client vechi si beneficiez de reducere, este de 4,5 milioane/an. Am uitat sa zic de biroul de copiat acte, unde am dat pe tot ce trebuie acolo, 320.000 lei.
E logic sa platesti impozit, asigurare obligatorie, etc. dar inafara lor platesti o gramada de chestii care nu se justifica, cum ar fi acea “identificare”, si zic asta la o masina care a mai fost inmatriculata in Romania, deci are Carte de identitate, poza facuta de ei, luata in evidenta, cunoscuta, la care RAR-ul nu face altceva decat sa verifice in acte daca au intervenit modificari. Scump d-le, scump!
E drept ca m-am putut planifica pe net, de pe o zi pe alta, va spun eu maine cat de elegant este sistemul, si ca impotriva comentariilor pe care le-am vazut pe un forum, mie mi-a mers din prima inregistrarea si primirea numarului de ordine.
Deci: cumparati-va biciclete!

Astazi am vizitat niste locuri unde mi-am petrecut o parte a copilariei, mai precis niste vacante, atat de vara cat si de iarna. Este un catun situat in creierul muntilor, unde linistea te oboseste, esti mai aproape de soare si acesta nu face economie in a te mangaia cu razele sale, esti la o intindere de mana de un buchet de mure “adevarate”, pentru care nu trebuie sa dai bani, orice poarta este descuiata si daca o deschizi sa ceri un pahar cu apa, nu poti sa nu te alegi si cu un calup de branza si vreo doua trei oua, care acum le gasesti la supermarket cu peste 6000 de lei vechi. Verdele si ruginiul toamnei este peste tot, aerul curat te imbata mai tare decat un pahar de whiskey, iar o plimbare pe jos peste dealurile din imprejurimi echivaleaza cu o saptamana de tras de fiare la orice sala de facut muschi din oras. Sa nu mai zic de maretia peisajului vazut de sus, pe care nu-l egaleaza nici panoramele luate din avion, cu frica in san ca nu stii daca mai ajungi sa descarci vreodata imaginile…pe pamant.
Daca stau sa ma gandesc cat de mult am pierdut din frumusetile vietii prin simpla mea lipsa din acest rai pe pamant, imi promit ca voi face tot ce-mi sta in putere sa recuperez pentru cat mi-a mai ramas de trait. O sa merg mai des in Rai, iar cand va veni ziua judecatii o sa-mi fie cam indiferent unde ma repartizeaza Providenta, deoarece eu voi avea si gustul Raiului.
Oare asta sa fie “glasul” pamantului?

Noroc cu Denisa ca si-a luat camera foto!

Va multumesc tuturor pentru urare, si va doresc tuturor tot ce-i mai bun pe lume.
Cat despre dedicatiile pe care mi le-ati trimis, toate au fost grozave si nu am putut face o diferentiere, de aceea am considerat ca trebuie promovat cel mai tanar.
Asa ca BoGy va beneficia de premiul acordat de Visurat!
Va multumesc inca o data.

Viata e scurta si nu iti dai seama decat dupa ce batatoresti niste carari, dupa ce te lupti si ajungi de unde ai plecat, dupa ce incepi sa intelegi chestii la care nu mai poti da replica.
Dar orice aniversare e moment de bucurie, cel putin pentru cei din jurul tau, asa ca nu vreau s-o dau in maracini chiar de ziua mea. Da, asta se intampla azi, am mai pus un an in cocoasa si sper sa mai pot pune cativa, insa cu folos.

Am lenevit o vreme cu scrisul pe blog, desi evenimentele, mai ales cele politice, care s-au desfasurat in ultima perioada ma indemnau sa o fac. Deasemenea si marea criza financiara care cuprinde majoritatea tarilor dezvoltate si nu numai, este un motiv de dat cu parerea, dar nu sunt eu cel care poate da solutii si atunci ma abtin si privesc la ce se intampla ca un spectator neutru.
Astazi, in schimb, am 3 motive sa scriu:
1. E ziua Armatei Romane.
2. Bute este inca o data campion mondial la categoria sa (nici o televiziune n-a transmis meciul)
3. De maine trecem la ora de iarna.

Astăzi toate Măriile işi sărbătoresc ziua.
La muţi ani! şi din partea mea şi o dedicaţie:

Marie, draga Marie
Asculta mai multe audio Muzica »