Şpagă am dat o viaţă intregă!

admin — Thu, 19 Mar 2009 21:39:32 +0000

Cum cred eu ca cititorii mei sunt mult mai tineri decat mine, dar nu se stie niciodata, indraznesc o povestioara care vrea sa demonstreze ca spaga anu-i o inventie a democratiei de care ne bucuram acum ci este o veche obisnuinta romaneasca.
V-am mai zis ca am fost militar din tata-n fiu, asa ca, de data asta este vorba de tatal meu, care acuma ma citeste din www.rai.info (nush daca eczista!).
Fiind destul de mare mahar in armata romana, ceva comisar de raion la Orastie, primeste o sarcina destul de neplacuta pentru el sa mearga la Bucuresti, sa deea relatii pentru un apropiat, tot militar bineinteles, care urma sa fie sau nu, inaintat in grad.
La Bucuresti, in gara de nord, il asteptau omologii sai, care trebuiau sa-l duca la MAN, adica ministerul lor, si acolo urma sa-l treaca aia prin toate interogatoriile posibile si imposibile, in asa fel ca informatiile despre colegul lui sa fie de bine sau de rau.
Tatal meu, de la care am invatat pozitia de “drepti” in fata vietii, nu avea ce transa cu eventualii complotisti ai colegului sau, dar un vechi obicei, pe care-l stiau cu totii, era ca cel care vine din provincie, sa aduca cu el o mica mostra din “specialitatile” zonei pe care o reprezinta.
In cazul nostru, zona era reprezentata de tuica de prune, de 50 de grade daca se poate.
Tatal meu, fiind anuntat in pripa de “excursia” la Bucuresti, n-a avut timp sa mearga la taranii care se ocupau cu asa ceva, asa ca, ce sa faca? Improvizeaza mortal de interesant si genial as zice eu.
Se duce in Bucuresti, cu mana goala, intra in prima alimentara, cumpara o damigeana impletita, stiti voi, damigeana romaneasca de 5 litri, mai cumpara 4litri de tuica de turţ, care avea atunci vreo 60 de grade, mai pune in compozitite 1litru de apa, si omogenizeaza compozitia.
Se prezinta la primul sef, care trebuia sa ridice spaga de ardeal, i-o inmaneaza, si de acolo este cel mai bine vazut ofiter din provincie.
Se duce la biroul unde era chemat, isi face datoria de consultant, dupa care este condus de catre sefi la trenul care il astepta sa se intoarca acasa.
La plecare, ofiterul care trebuia sa-l ajute sa ajunga la gara, ii spune din reacltiile sefilor: d-le maior, tuica dvs. a fost ca de obicei cea mai grozava dintre cele aduse din provincie. O grozavie, asa ca vedeti, ca deja stiti ce gusturi au sefii nostrtii.
Dupa multi ani, cand mi-a marturisit tatal meu secretul spagii pentru Bucuresti, am constatat ca e mult mai simplu si mai ieftin sa-i multumesti pe baietii care stand in capitala, au uitat gustul provinciei, si li se pare, chiar daca nu-si dau seama, ca ambalajul (acea damigeana) nu poate sminti gustul din interior.
La urma urmei, tot ce-i moca, e foarte bun si foarte gustos! Enjoy!

Uşa, bat-o vina!

admin — Thu, 19 Mar 2009 17:51:12 +0000

Povestea e mai veche, dar poate fi actuala si peste multi ani incolo.

Un fost coleg de arme, pe vremea aceea tanar locotenent, chipes si cu succes la femei, s-a casatorit ceva mai devreme decat ceilalti colegi. In afara avantajelor pe care i le oferea casnicia, amicul meu avea parte si de o seama de dezavantaje, majoritatea dintre ele avand ca rezultat frustrarea fata de colegii de aceeasi varsta burlaci, care nu cereau voie sa mearga la bere nimanui, pe care nu-i astepta nimeni la ore fixe acasa, care, daca prindeau vreo bunaciune, se puteau dedica acesteia pentru timpul liber avut la dispozitie.

Amicul meu tocmai flirta de o vreme cu o astfel de bunaciune, care se arata foarte interesata de o relatie cu el, in ciuda insistentelor celorlalti colegi necasatoriti, pe care nu-i baga in seama. Va dati seama, intre baieti, ce discutii!:

- Bai, dar tot astia care au acasa au si noroc?
- Fraier asta ca nu se combina cu ea, ce daca-i insurat?

Si bineinteles ca amicul meu se combina cu bunaciunea, si isi dau intalnire la o ora din noapte spre dimineata, la ea, in garsoniera de 2/2.

Problema cea mare era evadarea de acasa.

Dupa un plan bine pus la punct, amicul meu are grija seara sa-i puna sotiei in ceai un fel de somnifer, sta sa vada daca are efect, dupa ce aceasta adoarme, se duce la baie se primeneste, intra in dormitor, isi ia hainele intr-o mana si pantofii in cealalta, si tiptil, se indreapta spre usa, dar cu spatele,
incearca sa deschida usa cu cotul, reuseste, dar cand sa iasa, usa scartie ingrozitor si o trezeste pe sotie, cu toate ca era sub influenta somniferului (care de fapt era antinevralgic, cum avea sa constate, a doua zi, amicul meu.)

- Vasileee! Unde mergi?
- Draga mea, nu merg, acuma vin! Am fost jos dupa tigari!
- Si ce-i cu hainele la tine in mana?
- Pai m-am dezbracat in hol sa nu te deranjez, dar cu usa asta!!!
- Bine, bine, hai repede in pat sa ma incalzesti, doar stii ca atunci cand sunt la ciclu am niste frisoane…

Aceasta povestire a fost scrisa pentru a participa la concursul de pe www.depozitdeusi.ro/blog (www.depozitdeusi.ro).

oviblog » povestiri

Şpagă am dat o viaţă intregă!

Uşa, bat-o vina!