oviblog » romania

Bravo Unirea Urziceni!

admin — Tue, 20 Oct 2009 20:54:14 +0000

Desi vroiam sa ma culc ceva mai devreme decat de obicei, nu am putut rezista tentatiei de a fi martor al victoriei unei echipe romanesti de fotbal.
Unirea Urziceni, campioana Romaniei a reusit sa umileasca la ei acasa pe Rangers FC din Glasgow, Scotia cu 1-4.
Asa ceva se intampla foarte rar si merita marcat momentul.
Baietii lui Dan Petrescu au demonstrat inca o data ca nu trebuie sa te cheme Mutu sau Chivu ca sa poti marca niste goluri in poarta oricui, daca asculti cu sfintenie indicatiile antrenorului si daca ai spirit de echipa si de luptator, asa cum se cere in fotbal.
M-am simtit mandru ca sunt roman, ca englezoii de pe stadion au inceput sa invete cum se pronunta niste nume ca Frunza, Apostol sau chiar Urziceni.
Asa le trebuie, sa ne respecte frate, ca si noi suntem oameni, avem doua picioare, cap pe umeri si pofta de joc.
Ma duc repede sa ma culc cu aceste sentimente, pana nu mai incearca vreo unul pe la tv. sa discrediteze meritul romanilor de la URZICENI.

Cu bicicleta pe drumurile romanesti

admin — Mon, 14 Sep 2009 08:08:59 +0000

Nu stiu daca o sa transform acest titlu intr-un serial, dar pentru inceput am sa va povestesc cum era sa mor pe un pod din apropierea Hunedoarei.
Stiu ca nu-i voie sa mergi cu bicla pe poduri dar atunci cand nu ai alternativa, te risti.
Asa am facut si tocmai ma depasea un tir care a trecut pe langa urechea mea cu bena basculantei cam la 10 cm. Norocul meu a fost ca mi-am mentinut echilibrul si am avut sange rece. Daca ma dezechilibram si cadeam, nu mai puteam scrie acum.
Tipul nici nu s-a sinchisit, dar la vreo doua sute de metri a oprit sa se racoreasca la un izvor.
L-am ajuns si i-am explicat ca tocmai era sa ma omoare, la care imi raspunde senin, ca nu aveam voie pe acolo cu bicicleta. L-am intrebat totusi, daca eu as avea un pistol, as avea voie sa-l impusc, asa fara motiv?
Ma rog, atata il duce mintea, dar ma intreb cei care fac drumuri si le intretin, cum fac totusi posibil ca eu si altii care merg pe biciclete sa putem respecta legea, devreme ce majoritatea podurilor arata asa:

pe unde sa urci frate pe aceste poduri?

Merităm noi, românii, autostrăzi?

admin — Sat, 21 Mar 2009 05:02:30 +0000

Abia m-am intors de la Romexpo, unde l-am ajutat si sustinut pe amicul Lucian Stanciu la Targul de turism care a avut loc la Bucuresti.
Despre targ o sa scriu intr-un post in curand, insa nu pot sa trec la odihna, dupa mai bine de 24 de ore de nesomn, sofat si mult stres fara sa ma refer macar “otzara” (un pic, pentru cine nu stie termenul), la felul in care se circula pe autostrada Bucuresti-Pitesti.
La venirea in Bucuresti, am parcurs asa zisa autostrada, pe timp de zi, mai precis, in timpul amiezei.
Ce am putut constata, este ca traficul era destul de mare, iar participantii la acest trafic, nu mai sunt cele 4 tipuri de dacia cu si fara imbunatatiri care faceau raliuri in anii 70-80, in jurul vitezei de 120-125km/ora. Acuma frate, masini benga, de “j”-de de cai putere, beemveuri, mertzane, japoneze, care mai de care, se dau pe autostrada, pe aceeasi sosea cu 4 benzi, dar ceva mai hodorogita, carpita si reparata, cu viteze de care iti este frica sa privesti macar.
Stiind ca am voie cu 130km/ora, rulam pe banda a doua, depasind un sir de camioane mari, tiruri, care au viteza inregistrata de o diagrama si nu pot merge mai tare de 90, dar din spate veneau altii care nu intelegeam unde se grabesc, dar imi dadeau flash-uri, adica faza lunga, claxoane si unii si semne manuale din care trageam concluzia ca au o urgenta la vreun spital, in sensul ca, din te miri ce intamplare, au ramas doar cu un deget. Si le-am tot facut loc, crezand ca au o urgenta, dar toti aveau aceeasi urgenta? La un moment dat, m-am simtit putin “prostanac”, deoarece masina pe care o conduceam, era una de teren, 4×4, ceva de 145 de cai putere, care usor se poate duriga cu 230km/ora, insa greseala statea la numerele de inmatriculare care erau austriece.
De ce prostanac? Pentru ca luam flash-uri de la un mic gigant, adica un matiz, care vroia el sa treaca inainte, desi fabrica lui nu-i da voie sa treaca de 130km/ora, dar el vroia sa stea in fata. Daca masina mea era inmatriculata in Austria, trebuia sa fiu si eu, ca sofer, un nemtzalau prostanac, care se da la o parte din partea Fulgerului Craiovean.
Tu ce faci intr-o situatie de genul acesta? Dai semnal dreapta si il lasi pe om sa treaca, poate are o urgenta! Asa am facut, a trecut matizul, a urmat un logan, apoi la fel face si un fiat panda, mai vine si un BMW, iar dupa un rulaj de cativa km , constat ca merg intre camioane cu 90km/ora, si ca nu prea pot intra pe banda de viteza.
Vreti sa fiu sincer? am intrat cu tupeu pe banda a 2-a, i-am dat vreo 170km/ora, iar daca aparea vreo “masina” in spate care dadea semne de graba, acceleram pana cand o vedeam mica in oglinda retrovizoare.
Distractia a durat putin, deoarece la vitezele astea, Bucurestiul a aparut imediat si a trebuit sa pun frana, sa nu intru cu masina direct in Cotroceni, nefiind asteptat chiar acolo.
Uite asa, daca n-ai noroc, intrii intr-un joc “original romanesc” de unde te poti alege cu amenda sau mai grav, cu urmarile unui accident cat se poate de grav, ceva de genul care se vede zilnic la TV.
Poti sa tragi o concluzie? Poti, normal ca poti, dar stai sa vezi!
Dupa ce ma tarai cu viteza de melc prin Caca-pitala Romaniei, cu masina, la viteza ametitoare de melc turbat, dupa ce dau ca fraierul o gramada de bani pe “statul intr-o parcare”, dupa ce trebuie sa incalec o bordura bolovanoasa ca sa pot opri in fata unei crasme unde puteam bea o cafea cu niste prieteni, dupa toate acestea, trebuie sa ma intorc pe frumoasa autostrada, daca vreau sa-mi mai vad Ardealul drag.
Bucuresti, sa nu te mai vad! Poate asa , la televizor! Sa te iubeasca cine te suporta!
Normal, revin pe autostrada, de data asta, pe intuneric.
Sigur, nu erau aceiasi participanti la trafic, dar aveau aceleasi apucaturi pe care le-am descris mai sus, cu deosebirea ca acum erau pe timp de noapte, iar nervii mei de ardelelean erau mai slabiti, eram mai obosit si mai irascibil.
Faza lunga din spate, la fel din fata, toata lumea grabita sa ajunga undeva, tot romanul grabit, grabit, grabit, nu stiu de ce, nu stiu pentru ce, nu stiu inspre ce!
Cu siguranta, o parte din cei pe care i-am intalnit au avut accidente, unele le-am vazut, altele nu.
De ce avem nevoie de accidente, de ce nu ne putem respecta in trafic, de ce vrem sa fim originali doar in situatii care nu ne onoreaza, de ce vrem mai mult decat seamanul nostru, chiar daca diferenta aceea este infima?
De ce ne dorim autostrazi daca nu le meritam?

Bogy draga, ia de aici!

admin — Sat, 20 Dec 2008 22:35:13 +0000

Am primit o provocare din partea unui amic. Nu vreau sa nu incurajez tineretul, asa ca ii dau curs.

Nu stiu daca am inteles prea bine, dar ceea ce trebuie sa fac eu este sa zic ceva in jurul cuvantului “anticipatie”. Pai, ce sa zic, chiar ca nu ne-am inteles asupra cuvantului, dar anticipatia asta imi da liber la niste comentarii care-mi vin ca o manusa, chiar daca nu mi-e prea frig.

Concret, eu anticipez niste chestii, pe plan politic, la care ma astept cat de curand.

Nu vor vedea profii majorare de salar cu 50% pana in 2010.
Pana in 2012 nu vom avea mai mult de 100 km de autostrada.
Numarul de parlamentari nu va scadea, asa cum a declarat Boc, pana la sfarsitul mandatului actual.
Loganurile de 70.000 de euro vor fi achizitionate la o suma mai mica, dar nu la 10.000.
Scolile de la tara vor fi la fel dupa 4 ani.
Spitalele vor primi mai multi detergenti, si atat.
Va creste numarul delincventilor, politia va avea mai multa treaba, dar justitia va ramane oarba, si in concluzie, rata criminalitatii va creste surprinzator.
Afacerile care vor avea succes in 2009-2010 vor fi cele care au ca obiect vanzarea de armament, spray-uri paralizante sau orice obiecte cu care ne putem apara impotriva jefuitorilor.
Criza financiara va fi un pretext de care comunistii din romanica nu se vor putea debarasa cel putin 6 ani.
Taxa auto va fi situata undeva la jumatate din ce reprezinta ea acum. Deci: nu 1.000, nu 3.000, ci 2.000. Imi pare rau daca v-am dezamagit, dar asa va fi cu siguranta!

Ma opresc aici, pentru ca nu vreau sa-mi zica cineva Oracolul din Hunedoara. Sper sa ma insel total, iar ce am scris eu acum sa fie doar niste aberatii ale unui mos de 51 de ani care nu are ce face inainte de culcare. Va multumesc pentru atentie.

Există acel glas?

admin — Thu, 06 Nov 2008 23:25:11 +0000

Astazi am vizitat niste locuri unde mi-am petrecut o parte a copilariei, mai precis niste vacante, atat de vara cat si de iarna. Este un catun situat in creierul muntilor, unde linistea te oboseste, esti mai aproape de soare si acesta nu face economie in a te mangaia cu razele sale, esti la o intindere de mana de un buchet de mure “adevarate”, pentru care nu trebuie sa dai bani, orice poarta este descuiata si daca o deschizi sa ceri un pahar cu apa, nu poti sa nu te alegi si cu un calup de branza si vreo doua trei oua, care acum le gasesti la supermarket cu peste 6000 de lei vechi. Verdele si ruginiul toamnei este peste tot, aerul curat te imbata mai tare decat un pahar de whiskey, iar o plimbare pe jos peste dealurile din imprejurimi echivaleaza cu o saptamana de tras de fiare la orice sala de facut muschi din oras. Sa nu mai zic de maretia peisajului vazut de sus, pe care nu-l egaleaza nici panoramele luate din avion, cu frica in san ca nu stii daca mai ajungi sa descarci vreodata imaginile…pe pamant.
Daca stau sa ma gandesc cat de mult am pierdut din frumusetile vietii prin simpla mea lipsa din acest rai pe pamant, imi promit ca voi face tot ce-mi sta in putere sa recuperez pentru cat mi-a mai ramas de trait. O sa merg mai des in Rai, iar cand va veni ziua judecatii o sa-mi fie cam indiferent unde ma repartizeaza Providenta, deoarece eu voi avea si gustul Raiului.
Oare asta sa fie “glasul” pamantului?

Noroc cu Denisa ca si-a luat camera foto!

Ultima solutie, alta revolutie!

admin — Mon, 13 Oct 2008 21:57:39 +0000

Ne tot zbatem in discutii despre salariile sau pensiile uriase pe care le primesc unii. Nu se mai poate face nimic, inafara faptului ca presa le scoate la iveala. Chiar credeti dragi jurnalisti ca ati descoperit apa calda? Nu, va spun eu sigur. Toate astea erau chestii stiute, si salariile de mii de euro, si pensiile de zeci de mii de lei, dar acuma e momentul sa le scoatem la lumina, sa vada fraierul care voteaza cu cine are de lucru, samd.
Sa-mi fie iertata parerea, dar sunt sigur ca nu se mai poate face nimic. Si ca sa fiu clar, nici nu mi se par mari salariile si pensiile pe care unii le primesc, mai degraba mi se par mici salariile noastre, pensiile pe care unii le primesc, dar aici este discutabil pentru ca e vorba si de sumele cu care acestia au cotizat la fondul de pensii.
Un salariu de 2-3000 euro este in standardul european pentru unul care are activitate responsabila, cu atat mai mult pentru presedintele statului, si nu vad de ce s-ar oftica un portar sau zugrav ca nu castiga si el cat Basescu. Dar cand ajungem in sfera pilotilor de Boeing 737, care raspund la fiecare cursa de viata a sute de oameni, care au nevoie de o pregatire deosebita, pe care noi nu o vedem nici in filme, sunt in permanenta sub stres si nu stim de ei decat atunci cand pica cate unul pe ici pe colo, aici nu pot sa cred ca cineva ar putea spune care este salariul corect.
Sa presupunem ca ati urcat intr-un avion, ati platit biletul si doriti sa ajungeti la destinatie nevatamati, asa cum v-ati si imbarcat. Acolo sus la cativa km inaltime, avionul incepe sa se clatine, sa va aduca din stomac in sus tot ce ati mancat ziua aia, dar mai ales sa va sugereze ca nu se stie daca mai coborati, , din cauza conditiilor meteo, insa pilotul care conduce nava respectiva, stie despre ce-i vorba, nu se sperie, are prezenta de spirit si va aduce la sol pe toti intregi si fara nicio vatamare. Cati bani i-ati da pilotului in momentul in care nu stiti sigur daca mai scapati sau nu? 5 euro ar fi mult pentru viata ta? Sigur ar fi un fleac, dar nu ti-a cerut nimeni 5 euro pentru ca suma respectiva este deja in salariul pilotului. El si-a facut meseria, si te-a adus teafar la sol. Sigur ca la mii de cazuri se mai da si gres, dar mai rar cu mult decat pe sosea, sau pe autostrada.
Ajuns pe pamant, auzind de asa salarii facem scandal, ni se pare mult prea mult, credem ca si noi meritam, dar hai sa vedem ce facem noi si cat poate sa coste munca noastra comparativ cu a altora.
Atunci cand stim cam pe unde ne situam, cand vom uita sa fim invidiosi pe retributia altora si bineinteles cand retributia noastra ne va fi suficienta pentru un trai decent, sunt sigur ca multi vor vrea sa traiasca in Romania, iar altii ar dori sa emigreze in Romania.
Sunt impotriva celor care si-au facut salarii uriase, care si-au angajat rudele pe posturi bine platite, care incaseaza bani nemunciti si fac totul ca in scurt timp sa adune sume incredibile de pe spatele nostru, al platitorilor de taxe si impozite.
Insa este clar ca numai o noua revolutie mai poate aduce lucrurile la starea lor initiala, adica la zero!