oviblog » westendorf

Austria: imagini

admin — Sat, 21 Feb 2009 17:28:32 +0000

Asa arata un drum cu zapada, care leaga Westendorful de pensiunile din jurul lui:

Cateva pensiuni:

Si aici m-am facut prieten cu mascota Westendorfului!

Sunt convins ca v-au placut imaginile de mai sus, ca veti dori cat mai curand sa fiti aici, sa simtiti pe propria piele ca de placut poate fi sa fii musafirul acestei statiuni de vis!
Daca doriti cu adevarat, va promit tot sprijinul si sigur nu veti fi dezamagiti!
Enjoy!

Austria 4

admin — Sat, 21 Feb 2009 13:30:58 +0000

Daca am promis, nu vreau sa fiu mojic, asa ca ma tin de cuvant si continui cu impresiile din Austria.
Cat despre poze, as prefera sa le pun pe toate intr-un singur post si cu mai putine comentarii.
Parerea mea este ca un post cu foarte multe randuri scrise este plictisitor, iar cel care intra la tine pe blog, daca nu ti-e dator, nu sta sa citeasca pana la capat. Sebi zice ca din contra trebuie scris cat mai mult , iar Denisa e de acordeon cu mine, ca postul trebuie scris concis din cat mai putine si convigatoare cuvinte.
Greu de facut asta, cand ai de povestit ce-i vazut in Tirol. Asa ca, dragilor mei, imi cer scuze ca tra sa scriu mai mult, dar nu poti zugravi o zona, un peisaj, o urbe si mai ales un tinut atat de frumos in prea putine cuvinte, asta daca nu esti vreun geniu literar.
Aici as vrea sa scriu despre cat pot fi austriecii de neglijenti cu drumurile din jurul statiunii. Adica ei, in mod deliberat nu curata zapada pana la pamant, dar in fiecare dimineata, te poti trezi pe melodia de avertizare a plugurilor de dezapezire. Si te intrebi ce vor sa curete? Pai curata zapada, fac un fel de tunel, uneori nu te poti orienta decat dupa niste stalpi care marcheaza limitele laterale ale drumului, batatoresc zapada existenta, dar o dau la o parte pe cea care este in plus. In acest fel ei creaza niste drumuri de zapada, practicabile fara nici o problema pentru masini, dar mai ales pentru saniile trase de cai, sanii care fac deliciul turistilor din toate tarile, care vin sa se distreze acolo.
Deasemenea, daca iti arunci o privire de ansamblu, vei vedea ca in jurul Westerndorfului, exista o ampla ramificatie de drumuri de acest fel, care duc, fiecare catre una sau mai multe casute de vis.
Toate aceste casute, sunt de fapt pensiuni, acestea reprezentand aafacerea de baza a localnicilor din zona, ele sunt construite dupa niste rigori clare, adica in stil Tirolez, si nu trebuie sa depasesca un anumit numar de locuri de cazare.
Interesant este faptul ca primaria nu accepta dezvoltarea marilor concerne de turism in zona si acesst lucru cred ca-i confera sarmul si pitorescul de care se bucura cat si prosperitatea localnicilor care sunt feriti de concurenta neloiala la care ar trebui sa faca fata altminteri.
Vara, fiti siguri ca fiecare din potecile inzapezite pe care vi le-am descris, sunt niste drumuri asfaltate, pe care primaria le pune la dispozitia fiecarui mic investitor in turism.
Si daca zici drum in Austria, acolo sigur este si apa curenta, canalizare, curent electric si poate si gaz.
Greu de crezut, dar totusi adevarat, asta e si motivul pentru care am numit aceste locuri “de basm” sau “de vis” si cred ca nu -am inselat deloc.

Austria 3

admin — Sat, 21 Feb 2009 04:00:36 +0000

3, pentru ca e al treilea post despre Austria, in urma vizitei din 13-15 februarie la Westerndorf, in inima Tirolului. Si o sa mai fie, ca tare mi-a placut!
Daca in postul trecut m-am referit la conditiile exceptionale in care se poate circula pe o autostrada, in conditii de iarna, acum as vrea sa ma opresc asupra atmosferei dintr-o crasma postata in apropierea plecarii la ski a turistului langa o baza de telecabine, teleski si telegondole.
Se stie ca reteaua, asemenea unei panze de paianjen, formata din cablurile care te poarta pe unde vrei si pe unde nu vrei in cabine colorate si foarte comode, este vasta, acoperind cateva sute de kilometri, putand sa admiri peisaje de basm, dar mai ales, esti dus in varful muntelui, de unde iti dai drumul cu schiurile sau plansa in orice directie vrei, pentru ca sunt o gramada, si ori unde ai ajunge, gasesti o varianta sa te intorci acolo de unde ai plecat. Reintors, dupa cateva ore de dat pe zapada, trebuie neaparat sa intri intr-un barulet, sa bei un ceai, o tarie, sau de ce nu o bere, daca esti profesionist, iar in Austria nu ai cum sa ratezi renumita lor bere.
In Westendorf, am intrat intr-un, sa-i zicem bar, care se numeste “Papala pub”, construit in stilul inegalabil al zonei, din piatra,caramida si lemn, in care intri dupa ce urci niste scari, iar care la intrare, are un supotr din lemn pentru schiuri sau planse, care le lasi acolo, fara sa le pui cablu cu lacat ca la noi. Am intrebat pe gazda noastra, Lucian, daca nu se fura, dar din statisstici se zice ca nu s-au inregistrat reclamatii si mai mult decat atat acesta ne-a marturisit ca plecand de acasa, inainte cu doua ore, nu si-a incuiat usa de la casa, conform unei traditii mai vechi pe care cu greu a deprins-o, de cand sta aici.
In barulet, atmosfera draguta, multi oameni fericiti, fara ganduri despre bugetul tarii de bastina, se vorbea mai mult olandeza (cred) decat germana, pe toate mesele era bere, si pe toate feţele era un zambet si o satisfactie care nicicum nu te trimitea cu gandul acasa, la nevoile si grijile cotidiene.
Muzica, era de genul vals saltat sau cum se mai auzea pe la noi, Ritz-n-tzop? Nu stiu daca am scris bine ce am vrut sa exprim, dar brasovenii si sibienii sigur si-au dat seama.
Dupa ce am comandat o tura de bere, am fost serviti de o fatuca romanca,(una din cei 5-6 romani care locuiesc si muncesc acolo) cu o bauturica semi-tarie asezonata de un fruct in micutul pahar, pe care ne-a oferit-o din partea ei, ca sentiment patriotic, dupa care o echipa de promoteri de la firma Bacardi, ne-au oferit cate un pahar din bautura lor, cu cuburi de gheata, timp in care ne-u cerut permisiunea sa ne fotografieze, sa aparem pe site-ul lor, la care sigur ca nu am avut nimic impotriva.
Mai e o chestie, pe care nu o prea vezi pe la noi, un joc, care mi s-a parut interesant, desi cam copilaresc, e sa dai cu un ciocan in niste cuie, intr-un butuc pus de patronul barului, iar cel care introduce din cele mai putine lovituri cuiul pana cand nu se mai vede, castiga mica competitie dintre doi sau mai multi participanti, si poate fi mobilul unui mic pariu pe bautura cumparata de la acel bar.
Jocul e gratuit pentru consumatori, iar ciocanul este unul de dulgher, iar parte cu care se loveste cuiul este cea ingusta!
Ce sa mai zic, fara comentarii, a fost dragut, ne-am distrat bucurandu-ne de felul in care se bucurau si ceilalti, de seninatatea oamenilor din jur, de simplitatea lor, de puritatea lor, de inocenta lor la urma urmei.
A urmat sa vizitam un magazin pentru a face cumparaturi si pentru acolo, dar si pentru acasa, dar despre asta intr-un post viitor, asa cum am promis.

Austria, din nou

admin — Fri, 20 Feb 2009 20:21:48 +0000

Am promis sa revin cu impresii din Austria si o fac acum pentru un episod petrecut pe autostrada, in apropiere de Salzburg, undeva pe langa granita Austriei cu Germania.
Relieful din aceasta zona este framantat, autostrada urca in munte si fara sa-ti dai seama ajungi la altitudine, iar daca este si iarna, te poti trezi cu schimbari bruste de temperatura, cu precipitatii, asa cum am patit noi, care, ruland pe o sosea uscata cu 130 km/ora, aveam sa ne dam seama dintr-o data ca fulgii de afara care aveau dimensiunile unui pachet de tigari incepeau sa umple soseaua, iar temperatura de afara scadea vizibil. In aceste conditii, am oprit pentru cateva secunde sa vedem cat de periculoasa este zapada depusa pe sosea, moment in care au si aparut doua “tancuri” de dezapezire, unul pe o banda si altul pe cealalta banda, cu plug si solutie de clor (cred) pentru topirea zapezii de pe sosea.
Am ramas interzis, adica nici nu s-a putut depune zapada aia saraca macar de cativa cm si astia au sarit repede sa o dea la o parte.
Adevarul e ca nu puteai vedea, din cauza fulgilor, mai departe de 30 de metri si aparitia masinilor de dezapezire a fost o linistire si cu totii am luat-o in urma lor pe un drum curatat proaspat si cu o viteza destul de buna, adica 80-90 km/ora.
Asta imi aduceam aminte privind blocarea, la televizor, a Autostrazii Soarelui de la noi, dupa ce cativa fraieri au crezut ca sunt pe partie si si-au dat drumul cu masinile unul intr-altul. Asta, bineinteles, in conditiile in care cand a inceput sa ninga, cei care iau bani pentru asta trebuia sa fie cu mic cu mare sa dea zapada la o parte, sa curete, sa spele, sa faca loc.
Din pacate, la noi, vremea nefavorabila este un motiv obiectiv de producere de accidente.
Am vazut imagini la TV si nu era ninsoarea mai mare decat cea pe care am intalnit-o pe autostrada austriaca, dar la noi esti lasat sa mori sub nameti, chiar daca asta se intampla pe o autostrada.
Si ne mai intrebam de ce nu vine lumea sa ne vada frumusetile patriei, de ce nu merge turismul la noi?
Pai asta e singurul motiv, de care nu tine seama nimeni, desi toata lumea stie, si nimeni nu face nimic: INFRASTRUCTURA! Asta e cuvantul care poate salva Romanica, daca vrem turism, turisti, bani din afara, daca vrem sa fim vizitati. Altfel, se vor gasi unii sa faca turism de “peripetii”, de genul off-road, cu masini sau cu motociclete de teren.
Pana cand vom avea ce ne trebuie, eu va recomand sa mergeti la Westendorf, in Austria, unde nu sunteti in pericol cu masina indiferent de starea vremii, unde gasiti tot ce va doreste inima daca sunteti impatimiti ai sporturilor de iarna, sigur nu va fura nimeni schiurile sau plansa daca ati lasat-o in fata barului unde va puteti incalzi cu un ceai sau Bacardi, gasiti o bere de calitate la aceleasi preturi din supermarketurile romanesti, cazare la preturi mai mici decat pe valea prafovei si cel mai important, nu auziti manele, decat in cazul in care le aduceti de acasa, ceea ce nu va recomand.
Avem oameni acolo care va pot ajuta sa platiti mai putin, sa va simtiti mai bine, sa va ajute sa cunoasteti mai bine zona, sa va calauzeasca peste tot, in asa fel incat sa va simtiti ca acasa.
Incercati si nu o sa va para rau!